Legea pornografiei: Amenințarea poliției digitale? vezi toate articolele de Pandora 07 apr 2011 la 10:20 27 comentarii 2326 vizualizari.

Centrul de Cercetare în Etică Aplicată a trimis un comunicat de presa în care ia poziție privind modificarea legii pornografiei. Semnatarii textului cer o dezbatere publică pe acest subiect, pornind de la mai multe ingrijorari vizavi de schimbările propuse: de la restrangerea libertății de exprimare si incalcarea dreptului la intimitate, pana la definirea vaga a termenuluipornografie și amenințarea unei poliții digitale.

Ce părere aveti despre modificarea acestei legi? Cum comentati argumentele aduse de Centrul de Cercetare în Etică Aplicată?

Legea – L5-2011

Amendamente_L5-2011 (de pe siteul lui Radu F. Alexandru)

Comunicatul Centrului de Cercetare în Etică Aplicată:

Membrii Centrului de Cercetare în Etică Aplicată, Facultatea de Filosofie, Universitatea din București, şi ceilalţi semnatari au luat cunoștință cu îngrijorare de inițiativa Comisiei de Cultură a Senatului României de schimbare a legii privind prevenirea și combaterea pornografiei (legea 196 / 2003 modificată și completată prin legea 496 / 2004). Motivul îngrijorării noastre are ca sursă informaţiile regăsibile în ştirea Mediafax din 5 aprilie 2011 (publicată la ora 12:41) cu titlul „Legea combaterii pornografiei, adoptată la comisie în Senat. Site-urile pentru adulţi vor fi parolate şi accesarea lor va fi vizibilă pe facturi”. Știrea a fost preluată de mass-media naționale și a născut comentarii pertinente din partea cititorilor.

Propunerea legislativă înaintată de senatorul Radu F. Alexandru și adoptată de Comisia de Cultură a Senatului are un caracter autoritar și antidemocratic. Conform știrii Mediafax, dacă propunerea va fi adoptată de cele două Camere ale Parlamentului, site-urile care conțin materiale pentru adulți vor fi obligate să obțină o autorizație din partea Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale (MCSI) și să paroleze accesul pe site, iar utilizatorii care accesează materiale pornografice vor trebui să plătească o taxă suplimentară, taxă care să fie evidenţiată pe factura de internet a furnizorului. În plus, o autoritate specială a MCSI poate să se autosesizeze în cazul în care cineva încalcă legea.

Această propunere are efecte nocive și indezirabile. În primul rând restrânge libertatea de expresie. În al doilea rând, pentru a fi pusă în aplicare, legea va transforma providerii de internet din România într-o poliție digitală care urmărește tot ceea ce fac abonații lor în mediul virtual. În acest moment este imposibil ca providerii să dea curs acestei norme pentru că legea privind reținerea datelor de trafic a fost declarată neconstituțională (în octombrie 2009). În al treilea rând apariția pe factura abonatului a domeniilor accesateîncalcă grav sfera privată și dreptul la intimitate, atât al indivizilor, cât și al familiilor. În al patrulea rând taxa este ilegală. Nu în ultimul rând propunerea deschide calea abuzurilor din partea MCSI. În fine, dacă prin această măsură se urmăreşte protejarea minorilor, atunci trebuie spus că există în lume  – şi se practică – şi alte metode care au acelaşi efect, dar nu au neajunsurile menţionate.

Problema pornografiei este una a întregii societăți şi ea trebuie reglementată juridic într-un mod rezonabil. Pentru aceasta, ea trebuie dezbătută public şi analizată din punct de vedere etic pentru ca abia apoi să se treacă la formalizarea ei juridică. Ce dezbateri etice s-au organizat până acum?  Ce raport al unor experţi a fost solicitat (cum a fost în Anglia raportul profesorului Bernard Williams de la Oxford asupra pornografiei în mass-media)? Nimic din toate acestea. În schimb, se iau decizii politice majore pe bază de experienţe personale.

Din păcate chiar legea 196 / 2003, modificată și completată, e o lege inexactă, cu formulări ambigue, fără un fundament științific sau etic. De exemplu, termenul “pornografie” e definit prea vag (un semn obscen cu degetul devine gest pornografic), fără a se distinge între “obscenitate” şi “indecenţă”  etc. , teme mult dezbătute în literatura de etică aplicată. Legea nu e nici rezultatul consensului la nivelul societății. Ea este dovada lipsei de informare și a lipsei unei dezbateri publice despre ce înseamnă pornografia și cum poate fi ea evaluată atât psihologic, cât și moral. Legea nu face nimic în privința prevenirii consumului de pornografie de către minori, doar o combateprin pedepse. Ea este rezultatul unei abordări pripite, amatoare, a procesului de legislare, care nu se sfieşte să îndrepte un rău cu un rău şi mai mare.

Dacă senatorii își doresc cu adevărat să prevină pornografia, vor afla că există programe care pot fi instalate gratuit (și opțiuni în navigatoarele web) pentru a restrânge accesul minorilor. Totodată vor putea invita experți și cercetători din mediul academic românesc și european într-o dezbatere privind evaluarea morală și psihologică a pornografiei, experți care nu susțin o ideologie anume. Dar, cel mai important, vor încerca să reorienteze legea spre educarea publicului, nu spre considerarea cetățenilor ca virtuali infractori. Paternalismul senatorilor din Comisia de Cultură ne îngrijoareză deoarece el ni se pare semnul faptului că şi după 20 de ani de exercițiu democratic sindromul “conducătorului” care ne “ordonează” viaţa privată nu a dispărut.

În speranța că acest mesaj deschide calea către dialog,

Prof. univ. dr. Valentin Mureșan, director CCEA

Conf. univ. dr. Savu Totu

Lect. univ. dr. Emanuel Socaciu, cercetător CCEA

Prof. univ. dr. Romulus Brâncoveanu, decan Facultatea de Filosofie

Prof. univ. dr. Adrian-Paul Iliescu

Prof. univ. dr. Mihail-Radu Solcan

Lect. univ. dr. Marin Bălan

Asist. univ. dr. Dorina Pătrunsu

Conf. univ. dr. Mihaela Pop

Conf. univ. dr. Viorel Vizureanu

Prof. univ. dr. Vasile Morar

Asist. univ. drd. Laurențiu Gheorghe

Drd. Cristian Ducu, cercetător CCEA

Drd. Ionuț Sterpan, cercetător CCEA

Drd. Constantin Vică, cercetător CCEA

Masterand Radu Uszkai

Masterand Ruxandra Șerbănoiu

Masterand Monica Ștefănescu

Matei Ghimiș

Drd. Emilian Mihailov, cercetător CCEA

Drd. Oana Zamfirache

Dana Cazacu

Elena Costea

Dr. Mircea Constantinescu

Drd. Daniel Nica, cercetător CCEA

Tohi-Ionel Gibea

Delia Elena Ivan

Ioana Văcărașu

Drd. Oana Radu
Masterand Cristian Neagoe, cercetător CCEA

Drd. Alexandru Năstase, cercetător CCEA

Conf. univ. dr. Laurențiu Staicu

Declaratia Universala a Drepturilor Omului

adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 10 de septembrie 1948

Preambul

Considerind ca recunoasterea demnitatii inerente tuturor membrilor familiei umane si a drepturilor lor egale si inalienabile constituie fundamentul libertatii, dreptatii si pacii in lume,

Considerind ca ignorarea si dispretuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revolta constiinta omenirii si ca faurirea unei lumi in care fiintele umane se vor bucura de libertatea cuvintului si a convingerilor si vor fi eliberate de teama si mizerie a fost proclamata drept cea mai inalta aspiratie a oamenilor,

Considerind ca este esential ca drepturile omului sa fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul sa nu fie silit sa recurga, ca solutie extrema, la revolta impotriva tiraniei si asupririi,

Considerind ca este esential a se incuraja dezvoltarea relatiilor prietenesti intre natiuni,

Considerind ca in Carta popoarele Organizatiei Natiunilor Unite au proclamat din nou credinta lor in drepturile fundamentale ale omului, in demnitatea si in valoarea persoanei umane, drepturi egale pentru barbati si femei si ca au hotarit sa favorizeze progresul social si imbunatatirea conditiilor de viata in cadrul unei libertati mai mari, 

Considerind ca statele membre s-au angajat sa promoveze in colaborare cu Organizatia Natiunilor Unite respectul universal si efectiv fata de drepturile omului si libertatile fundamentale, precum si respectarea lor universala si efectiva,

Considerind ca o conceptie comuna despre aceste drepturi si libertati este de cea mai mare importanta pentru realizarea deplina a acestui angajament, 

ADUNEAREA GENERALA proclama

prezenta DECLARATIE UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI, ca ideal comun spre care trebuie sa tinda toate popoarele si toate natiunile, pentru ca toate persoanele si toate organele societatii sa se straduiasca, avind aceasta Declaratie permanent in minte, ca prin invatatura si educatie sa dezvolte respectul pentru aceste drepturi si libertati si sa asigure prin masuri progresive, de ordin national si international, recunoasterea si aplicarea lor universala si efectiva, atit in sinul popoarelor statelor membre, cit si al celor din teritoriile aflate sub jurisdictia lor.


Articolul 1 
Toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi. Ele inzestrate cu ratiune si constiinta si trebuie sa se comporte unii fata de altele in spiritul fraternitatii.

Articolul 2
Fiecare om se poate prevala de toate drepturile si libertatile proclamate in prezenta Declaratie fara nici un fel de deosebire ca, de pilda, deosebirea de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, de origine nationala sau sociala, avere, nastere sau orice alte imprejurari. 
In afara de aceasta, nu se va face nici o deosebire dupa statutul politic, juridic sau international al tarii sau al teritoriului de care tine o persoana, fie ca aceasta tara sau teritoriu sint independente, sub tutela, neautonome sau supuse vreunei alte limitari a suveranitate.

Articolul 3
Orice fiinta umana are dreptul la viata, la libertate si la securitatea persoanei sale.

Articolul 4
Nimeni nu va fi tinut in  sclavie , nici in servitute; sclavajul si comertul cu sclavi sint interzise sub toate formele lor.

Articolul 5
Nimeni nu va fi supus torturii, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.

Articolul 6
Fiecare om are dreptul sa i se recunoasca pretutindeni personalitatea juridica.

Articolul 7
Toti oamenii sint egali in fata legii si au, fara nici o deosebire, dreptul la o egala protectie a legii. Toti oamenii au dreptul la o protectie egala impotriva oricarei discriminari care ar viola prezenta Declaratie si impotriva oricarei provocari la o asemenea discriminare.

Articolul 8
Orice persoana are dreptul la satisfactia efectiva din partea instantelor juridice nationale competente impotriva actelor care violeaza drepturile fundamentale ce-i sint recunoscute prin constitutie sau lege.

Articolul 9
Nimeni nu trebuie sa fie arestat, detinut sau exilat in mod arbitrar.

Articolul 10
Orice persoana are dreptul in deplina egalitate de a fi audiata in mod echitabil si public de catre un tribunal independent si impartial care va hotari fie asupra drepturilor si obligatiilor sale, fie asupra temeiniciei oricarei acuzari in materie penala indreptata impotriva sa.

Articolul 11
Orice persoana acuzata de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul sa fie presupusa nevinovata pina cind vinovatia sa va fi stabilita in mod legal in cursul unui proces public in care i-au fost asigurate toate garantiile necesare apararii sale. Nimeni nu va fi condamnat pentru actiuni sau omisiuni care nui constituiau, in momentul cind au fost comise, un act cu caracter penal conform dreptului international sau national. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsa mai grea decit aceea care era aplicabila in momentul cind a fost savirsit actul cu caracter penal.

Articolul 12
Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare in viata sa personala, in familia sa, in domiciliul lui sau in corespondenta sa, nici la atingeri aduse onoarei si reputatiei sale. Orice persoana are dreptul la protectia legii impotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.

Articolul 13
Orice persoana are dreptul de a circula in mod liber si de a-si alege resedinta in interiorul granitelor unui stat. Orice persoana are dreptul de a parasi orice tara, inclusiv a sa, si de reveni in tara sa.

Articolul 14
In caz de persecutie, orice persoana are dreptul de a cauta azil si de a beneficia de azil in alte tari. 
Acest drept nu poate fi invocat in caz de urmarire ce rezulta in mod real dintr-o crima de drept comun sau din actiuni contrare scopurilor si principiilor Organizatiei Natiunilor Unite.

Articolul 15
Orice persoana are dreptul la o cetatenie. 
Nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de cetatenia sa sau de dreptul de a-si schimba cetatenia.

Articolul 16 
Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. Ei au drepturi egale la contractarea casatoriei, in decursul casatoriei si la desfacerea ei. 
Casatoria nu poate fi incheiata decit cu consimtamintul liber si deplin al viiitorilor soti. 
Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului.

Articolul 17
Orice persoana are dreptul la proprietate, atit singura, cit si in asociatie cu altii. 
Nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de proprietatea sa.

Articolul 18
Orice om are dreptul la libertatea gindirii, de constiinta si religie; acest drept include libertatea de a-si schimba religia sau convingerea, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea, singur sau impreuna cu altii, atit in mod public, cit si privat, prin invatatura, practici religioase, cult si indeplinirea riturilor.

Articolul 19
Orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimarii; acest drept include libertatea de a avea opinii fara imixtiune din afara, precum si libertatea de a cauta, de a primi si de a raspindi informatii si idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat.

Articolul 20
Orice persoana are dreptul la libertatea de intrunire si de asociere pasnica. 
Nimeni nu poate fi silit sa faca parte dintr-o asociatie.

Articolul 21
Orice persoana are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale tarii sale, fie direct, fie prin reprezentanti liber alesi. 
Orice persoana are dreptul de acces egal la functiile publice din tara sa. 
Vointa poporului trebuie sa constituie baza puterii de stat; aceasta vointa trebuie sa fie exprimata prin alegeri nefalsificate, care sa aiba loc in mod periodic prin sufragiu universal, egal si exprimat prin vot secret sau urmind o procedura echivalenta care sa asigure libertatea votului. 

Articolul 22
Orice persoana, in calitatea sa de membru al societatii, are dreptul la securitatea sociala; ea este indreptatita ca prin efortul national si colaborarea internationala, tinindu-se seama de organizarea si resursele fiecarei tari, sa obtina realizarea drepturilor economice, sociale si culturale indispensabile pentru demnitatea sa si libera dezvoltare a personalitatii sale.

Articolul 23
Orice persoana are dreptul la munca, la libera alegere a muncii sale, la conditii echitabile si satisfacatoare de munca, precum si la ocrotirea impotriva somajului. 
Toti oamenii, fara nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru munca egala. 
Orice om care munceste are dreptul la o retribuire echitabila si satisfacatoare care sa-i asigure atit lui, cit si familiei sale, o existenta conforma cu demnitatea umana si completata, la nevoie, prin alte mijloace de protectie sociala. 
Orice persoana are dreptul de a intemeia sindicate si de a se afilia la sindicate pentru apararea intereselelor sale .

Articolul 24
Orice persoana are dreptul la odihna si recreatie, inclusiv la o limitare rezonabila a zilei de munca si la concedii periodice platite.

Articolul 25
Orice om are dreptul la un nivel de trai care sa-i asigure sanatatea si bunastarea lui si familiei sale, cuprinzind hrana, imbracamintea, locuinta, ingrijirea medicala, precum si serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare in caz de somaj, boala, invaliditate, vaduvie, batrinete sau in celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta, in urma unor imprejurari independente de vointa sa. 
Mama si copilul au dreptul la ajutor si ocrotire deosebite. Toti copiii, fie ca sint nascuti in cadrul casatorii sau in afara acesteia, se bucura aceeasi protectie sociala.

Articolul 26
Orice persoana are dreptul la invatatura. Invatamintul trebuie sa fie gratuit, cel putin in ceea ce priveste invatamintul elementar si general. Invatamintul elementar trebuie sa fie obligatoriu. Invatamintul tehnic si profesional trebuie sa fie la indemina tuturor, iar invatamintul superior trebuie sa fie de asemenea egal, accesibil tuturora, pe baza de merit. 
Invatamintul trebuie sa urmareasca dezvoltarea deplina a personalitatii umane si intarirea respectului fata de drepturile omului si libertatile fundamentale. El trebuie sa promoveze intelegerea, toleranta, prietenia intre toate popoarele si toate grupurile rasiale sau religioase, precum si dezvoltarea activitatii Organizatiei Natiunilor Unite pentru mentirenea pacii. 
Parintii au dreptul de prioritate in alegerea felului de invatamint pentru copiii lor minori.

Articolul 27
Orice persoana are dreptul de a lua parte in mod liber la viata culturala a colectivitatii, de a se bucura de arte si de a participa la progresul stiintific si la binefacerile lui. 
Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale si materiale care decurg din orice lucrare stiintifica, literara sau artistica al carei autor este.

Articolul 28
Orice persoana are dreptul la o orinduire sociala si internationala in care drepturile si libertatile expuse in prezenta Declaratie pot fi pe deplin infaptuite.

Articolul 29
Orice persoana are indatoriri fata de colectivitate, deoarece numai in cadrul acesteia este posibila dezvoltarea libera si deplina a personalitatii sale. 
In exercitarea drepturilor si libertatilor sale, fiecare om nu este supus decit numai ingradirilor stabilite prin lege, exclusiv in scopul de a asigura cuvenita recunoastere si respectare a drepturilor si libertatilor altora si ca sa fie satisfacute justele cerinte ale moralei, ordinii publice si bunastarii generale intr-o societate democratica. 
Aceste drepturi si libertati nu vor putea fi in nici un caz exercitate contrar scopurilor si principiilor Organizatiei Natiunilor Unite.

Articolul 30
Nici o dispozitie a prezentei Declaratii nu poate fi interpretata ca implicind pentru vreun stat, grupare sau persoana dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a savirsi vreun act indreptat spre desfiintarea unor drepturi sau libertati enuntate in prezenta Declaratie.

---